Doi amici nedespărțiți
Stau în casă, necăjiți:
Pe o laviță, bunelul,
Lângă sobă, motănelul.

Timpul parcă stă pe loc,
Mai trosnește-un lemn în foc,
Trage din lulea bunelul,
Toarce-ntruna motănelul.

Se aude poarta mare?
Nu e nimeni, li se pare…
Și oftează-adânc bunelul,
Miorlăie și motănelul.

Parcă se aude iară…
Este cineva pe-afară?
Sare ca și ars bunelul,
Lângă el și motănelul.

Poate-or fi prin curte hoții…
Da’ de unde, -s chiar nepoții.
Râde sub mustăți bunelul,
Dă din coadă motănelul.