gata
am închis ușa compartimentului
la dracu’ controloru nu este un profet
- of! de-ar fi podeaua trenului transparentă
să vedem șinele moi cum se zbat în urmă -

apele vor ajunge din urmă vagonul
știm asta
soarele ca un măr atârnând de o creangă
ne urmărește tot drumul și asta ne liniștește

bucăți din somnul nostru ne zgârie tălpile

experiența ne spune că în curând vom intra în ocean
vom continua călătoria printre stelele de mare

neschimbat
cerul se va transforma în nisip în timp ce noi ne vom șopti nimicuri

simpla prezență a căluților de mare
va da ceasurile înapoi până vom ajunge la peștera lăuntrică
în care fericirea picura cândva din stalactite

și șoaptele noastre se vor uni într-un murmur
în el va sta puterea noastră
bucuria de a ne ști și nimic mai mult

nicio dezvaluire nu va veni
nici într-o mie de ani
acum privim pe geamul mare sau ne sărutăm
oricum este același lucru.