Dar noi ne iubeam
și nu era teamă, nu era jenă
s-o spunem, chiar și în poezii.
Ne iubeam
și în aer mirosul de pară
(miros de măr în pământ).
Îngerul tău și îngerul meu,
așezați în fotolii,
urmăreau curioși până unde,
până unde merge chestia
asta făcută în fel omenesc.
Ronțăiau fel de fel,
așezați în fotolii.
Dar noi ne iubeam:
miros de pară în aer
(mirosul de măr în pământ).
Nu era teamă, nu era jenă
să-i lăsăm să ne vadă.
Până când,
de grea ce-i privirea
în orice alt fel decât omenesc,
îngerul meu și îngerul tău
au căzut din fotolii,
printr-o gaură mică,
mică de tot,
dar noi ne iubeam
și a-nceput teama.