Mă vei întoarce din mine
ca dintr-o peșteră rece,
alt drum căutând
dincolo de iluziile care m-au fascinat.

Niciodată peste umăr
n-am putut privi înapoi.

Mă voi regăsi în cuvântul ales
consoana tare,
de voi zidi din litere coloane
ce urcă mai mult decât pot crede.

Brațele mi se vor uni cu piatra,
cu inima ei rotundă
greu de găsit,
un punct terminus.

În graba căutării voi deveni o cochilie
desprinsă din spire,
simțind
cum apa o mângâie pe margini.

Înlăuntrul ei voi trăi veșnicia
acolo unde nisipul pătruns
se transformă în perlă.