***

Cu tăciunii dorului pe buze
deschid în șoaptă
fereastra numelui tău
și-atunci singurătății îi dau ramuri
pe care-și face cuib dintr-un zîmbet
amintirea nopților nebune

***

Ai învățat curcubeul din grădină
să-mi spună cu buzele tale
cuvinte de aprins trandafirii,
ai învățat smochinul de sub lună
să mă despoaie de melancolie
și-o pasăre să-mi deseneze
cu pasta groasă a înserării
cerul din care vei veni
să mă răpești în iubire