Èšiganca

Cu rochia plină de flori
De milioane de ori încrețită
M-am gândit: o salut ori
O fi vreo nebună smintită?!

Ea trece, eu trec și-mprejur
Dorm drum, nori, eu și iarba
În nări mă cuprinse ceva pur
Să fie vreo vrajă? Ce naiba?

Țiganca mi-a luat din suflări
M-a deochiat, m-a smuls
Avea în mâini două căldări
Iar sufletu-mi l-a uns!

M-a vrăjit țiganca oare?
Trebuia s-o prind de crețuri
Să vedem care pe care
Și-apoi cine s-aibă grețuri?

Ce-ți mai face o țigancă
Când în vise ca-ntr-un lac
Face baie, se dezmiardă
Și-încă valurile-ți plac!

A trecut țiganca strada…
Și mirosul, și din urme
Din căldări rămas-a balta
Ce la margini face spume…