am încercat să-ți citesc o poveste...
m-ai refuzat grosolan,
și mi-ai zis
că poveștile sunt pentru țânci.
„un moft femeiesc” am spus eu,
„sigur că mâine-mi va cere să-i mai citesc printre rânduri un basm!”
Dar iată că primăveri multe
Trecut-au
și cartea de ură stă plină
Pe-aceiași noptieră soioasă
Cu-aceiași țigară nestinsă
Privită de-un ochi sângerând.
Nu-mi pare rău c-ai plecat
Tu ai pierdut happy end-ul...
Și totuși mi-e frică
de faptul
că mâine vei vrea să te-ntorci
însă eu am uitat care-i semnul
poveștii ce-am scris-o noi doi.