Îți amintești cum te purtai în rochia aia
Cu mersul tremurat tu levitai febril
ÃŽmi zguduiai statornicii arhaice
Și îmi tăiai sub pleoape un văz nou

Îți amintești ce ți-am spus atunci
Cum m-am sfârtecat naiv în fața ta
Cum ai dat din gură ca o proastă
Cât regret că nu m-am stăpânit

Mă simt blocat sub pielea ta
Captiv, dar sigur și comod
Dar va veni curând o ploaie
Ce-are să spele jegul și mizeria din noi

Simt că nu e locul meu aici
M-am înrădăcinat prea tare lânga tine
Iar teama ta absurdă de angajament
Ma sfâșie și mă usucă

Dar uiți că eu țin aprinsă
Cheia ce te ține bine-nchisă
Și când respir, de fiecare dată
Cerul tremură și-apoi mă scapă

Sunt torța ce n-o poți pierde niciodată
Și de-ai vrea să pornești singură la drum
Ia aminte și judecă blestemul meu
Îmi vei purta în trup povara
Mereu goală, etern flamândă