e multă liniște aici
(și ce dacă veți zice
privindu-mă dinlăuntrul cerului)
nici noapte și nici zi ci doar
o voce ce răzbate dincolo fereastra
sub care îmi încerc singura emoție
ce mi-a mai rămas
cât despre ceilalți oameni
habar nu am
privesc pe un geam aburit
când întorc privirea tăcerile
se transformă în frică
iau o îmbucătură de aer și respir
rostesc Tatăl nostru dar
Dumnezeu pare să fie plecat

în jurul meu nimeni
ca și când aș fi o perdea
între noapte și zi...