ca o lumină în descompunere
se lăsa obligației de a pansa răni nevinovate
și vene deschise în sexul feminin
printre anumite momente ale întunericului
când nu se întâmplase încă
nicio noapte
doar cineva încurcat în ramele tabloului electric
încerca să inventeze ziua a doua
chiar de la început

în rest
aceeași liniște murdară de jur împrejurul auzului sculptat
în sângele tău alcoolic
și foarte multe culori vinovate
foarte multe răspunsuri ucise și aruncate în nimeni
fugi nou-născute dezbrăcate până la ultimul coridor
de căldura mamelor

din această cauză
nimeni nu-și mai dorește să fie
mâine