Aici nu ai față, nu ai culoare, nu ai nimic.
Nu știi ce te-așteaptă și nu știi ce gândești.
E pământul lui Iuda, dar Iuda nu a fost inutil.

Grav e să respingi ce greșești:

Tu nu ești păpușa care scrie, nu ești.
Pune-ți un scaun în centrul zilei și așteaptă
nebunii care urcă pe stâlpii de telegraf
să te vadă în rochie albă, chicotind rușinos.

Apuca-te-aș de moarte, femeie ucisă absurd,
pe birou. Tot ce ai dăruit din lianele minții
caută jos, în adânc, pînă când
cade guvernul și se schimbă zodiacul în pești.





MEMORIA HIENEI, 2018