Ca într-un desen de Cucerzan
De după umbre liniare dese,
Aștept în resemnare an de an
Toamna, cucernică libațiune de reflexe.

Îmi este sufletul împădurit cu mesteceni,
În toamna zăpezilor devreme
Prin care zburzi desculță, căutând să semeni
O ultimă sămânță a iubirii supreme.

Colocatara mea prin nopți insomniace,
Așează-mă în casa sufletului tău
Sub așternut de dragoste și pace,
Părtaș să-ți fiu la bine și la rău.

Bătrân și ostenit de drame fluctuante,
Scriu -poate- ultimul poem romantic absolut
Iubindu-te femeie... cât încă se mai poate
Propune vieții noastre un ultim început.