în marea nopții sunt stăpân, vâslesc de-atâția ani
și anii-n vâsle mă rețin, iar tu nu mai apari.
stăpân pe ape: nu zâmbesc. tălpile-mi vor pământ.
aș sta și-aici, în barcă doar, de-ai coborî prin gând.

sau poate când vâslesc înfrânt, o vâslă să-mi apuci
și vrând-nevrând să te privesc, să uiți și să te duci.
la clip-ai să te-ntorci coral, în marea nopții plisc,
sub pânze să încerci treptat să mă menții în vis.

pescari ca mine mor răpiți de pești nerăpitori,
năluci ca tine tot apar, pescarii-s visători.
dar singur îți cedez la tron, te fac stăpână-n veci,
în marea nopții fii pescar, pescarii-s oameni reci.

aș sta aici, în barcă doar și-aș coborî prin gând,
dar nu-s stăpân și pot zâmbi: pășesc iar pe pământ.
căci anii-n vâsle m-au ținut sperând să mai apari
și-n marea nopții m-ai supus, vâslim de-atâția ani.