Simt arșița stărilor de decoagulare a minții
Sufletul e pornit deja spre abisuri magistrale
Speranța invocă timpul de concediu pe caz de boală
Inima-i plecată în vacanță de refugiat, când ei sfinții
Te pot ajuta să mai speri în gânduri autumnale
Totul acum e pierdut într-o aparentă cameră goală.
Doar gândul cel bun și cel pozitiv, te pot ridica
Doar visul de bine și cel expansiv, te pot binedispune
Sunt tot mai dorite, tot mai bine gândite, în tot ce se spune
Doar gândurile digestive, au efectul de a te înălța.

Mi-e dor de dorul cel intens, mi-e dor de dor și nu am ghes
Să pot s-ajung la început, de nou, de bine și de ce am vrut.
Azi nu mă mai duc iar acasă, decât hotărât să revin
În mintea mea cea sfioasă, cu tot ce nu e puțin
De dus tot cu gândul mereu, la tine, la mine, la eu
Dar ce va fi când ispita, va trece peste noi și în clipa
Cea care va urma iar voi spune: vreau liniștea mea în astă lume.
Doar gândul cel bun și cel pozitiv, te pot ridica
Doar visul de bine și cel expansiv, te pot binedispune
Sunt tot mai dorite, tot mai bine gândite, în tot ce se spune
Doar gândurile digestive, au efectul de a te înălța.