Proprietatea este apanajul libertății
Îți dă puterea, dar și dreptul vieții.
Dar ce te faci atunci când din întâmplare
Iubirea ta are scăpare, privind pe lângă cercul clar
La cei în jur, căci e liber la visare
Și doar atunci când ești atenționat, realizezi dar
Că ai depășit cu sau fără voie al tău “hotar”
Pe care l-ai acceptat inițial și ferm, fără ezitare
Dar acum îți dai seama că este o strânsoare poate prea tare
Și că cel mai bine este a trăi liber și fără habar.
De vrei să ai ce îți dorești mai tare
Tu fii revizionist cu gură mare
Și cere-ți cu forță și fără șovăială
Îmi vreau de drept și facto iubirea integrală.

E prematur să știi că-i tot al tău
E preamatur să te confunzi cu ce e rău
Dar nu lăsa să treacă peste tine
Gândul că mâine îți va fi mai bine.
Trăiește-ți fiecare clipă la intensitate
Speră ca toate să fie în identitate
Păstrează-ți ce-i al tău cu tine
Și nu lăsa patina timpului să-ncline
Balanța spre dorința care
E mai sortită spre o evadare.
De vrei să ai ce îți dorești mai tare
Tu fii revizionist cu gură mare
Și cere-ți cu forță și fără șovăială
Îmi vreau de drept și facto iubirea integrală.