Pământean:
Am presărat speranță, în codrii mari de brad
M-am tolănit pe verdeață, ca bunul camarad
Ai stat tot lângă mine, Prieten adevărat
Ești simbol de iubire, cum nici nu am visat.
Domnul:
ÃŽn lumea asta mare, de tu vei apuca
Să te renaști din mare, va fi doar soarta ta
Iar dacă vei avea, prieten drag în Mine
Cu bune și cu rele, pe veci să fii tu bine.

Domnul:
Prietenia-i rară, de crezi măcar în ea
Până când nu te doboară, dorința de-a uita
Că tot ce este bun, stă să se termine rău
Și lesne-ți stau în cale, o vorbă grea și-un bou.
ÃŽn lumea asta mare, de tu vei apuca
Să te renaști din mare, va fi doar soarta ta
Iar dacă vei avea, prieten drag în Mine
Cu bune și cu rele, pe veci să fii tu bine.

Pământean:
Mai ieri credeam în binele, făcut chiar benevol
Până în clipa-n care, de unde era gol
A apărut deodată, chiar pe nepusă masă
O brumă de făptură, ce a-nceput băloasă:
Diavolul:
Eu sunt acela care, de vei voi sau nu
Mă vei urâ de moarte, în veci, pornind de-acu`.
Domnul:
ÃŽn lumea asta mare, de tu vei apuca
Să te renaști din mare, va fi doar soarta ta
Iar dacă vei avea, prieten drag în Mine
Cu bune și cu rele, pe veci să fii tu bine.