Să nu te-ncrezi în mare
La răsăritul soarelui de vară
Când inima te doare
În așteptarea ei iubirii, cea primară.
Să nu te-ncrezi în vânt
În arșița de soare efemeră
Când gândul fuge după o himeră
În așteptarea primului avânt.
Să nu te-ncrezi în șoapte
La prima dragoste ce stă s-apară
Când afundându-te în noapte
Zărești himera ce stă să dispară.
Să nu te-ncrezi în stele
La miezul nopții înstelate
Când carul mare a pornit spre ele
Tu vei porni la drumul hărăzit departe.
Să nu te-ncrezi în flori
La niciun anotimp predestinat
Căci vei culege fiori
Mai mult decât ți-a fost dat.
Să nu te-ncrezi în vise
Ele pot fi înșelătoare
Când crezi că-ți sunt permise
Te vei trezi singur pe mare.
Să nu te-ncrezi în mine
Atunci când te alint
Căci nu se știe bine
Dacă spun drept sau mint.
Să nu te-ncrezi în tine
Nici chiar când crezi că-i bine
Să uiți din dex-ul magic
Cuvântul vesel, a nu…tragic.