Atunci când lumea de cu zi dispare
Și se revarsă seara peste noi
În suflete încep să prindă o ardoare
Iar lângă mine a pornit carul cu boi.
Spectacolul nocturn e de prisos
E-ngemănare de dorinți și de speranță
A mai rămas în sufletul poros
Un pic de sânge și cu-n glob de gheață.
Ea noaptea e regina visurilor noastre
Pe care le trăim din zori de zi
N-au mai rămas decât icoanele albastre
Ce-ngemănează ea credința orice ar fi.
Pe cerul nopții înstelate vine
Al răsăritului izvor de viață
Și parcă s-a apropiat periculos de mine
Un suflet cald, ce caută speranță.
E-o noapte albă cu marasm de păpădie
Și aureola boreală se transbordă-n suflet
Din ochiul nopții veșnic reînvie
A ta speranță-n viață și-al tău umblet.