Sunt pe strada
Triști, rupți, jegoși,
Agasanți; cerând mereu câte ceva
Intrând abuziv în intimitatea noastră
Vagabonzi, cerșetori,
Oameni fără casă...

De câte ori n-a fost dificil sa aleg
Ce fac? Le dau ceva sau nu?
Îi ajut sau nu făcând asta?
Și apoi să mă simt vinovată și într-un caz și în celălalt
Simțind că de fapt nu-i ajut...

Îmi este greu să-i vad
Pentru că îmi aduc aminte
de neputința mea.

Și totuși Dumnezeu m-a ajutat să văd
Că undeva adânc în ei
Dincolo de toate formele lor de a se apăra
Agresând
Există un copil care își dorește
Ca mama lui să-l aștepte acasă
Cu un pahar de lapte cald
Și pâine proaspătă
Și să-l ia în brațe
Spunându-i din toată inima
Te iubesc...