și dacă mai aștepți puțin, întunericul
face coajă pe tăcerea mea. După aceea, sunt cea mai netedă femeie,
care se mută într-un gând
cu toate valizele ei de-o viață.
Sunt frumoasă
și nu am nimic de astâmpărat la această frumusețe.
Cadavrele curg
în lacrimi
până nu mai rămâne nimic de plâns. Până s-a plătit totul
și lumea își învață moartea pe de rost.

Sunt femeia
cea mai răpită din anotimpul ei.