Gânduri prăvale peste frunte
Lăsând senzația agale
Că pot urca din vale-n munte
Fără a-mi sta ceva în cale.
Cobor spre abisul visării
Și mă ridic în taina nopții
Privesc pierdut lumina lumânării
Și mă agită-n suflet doar ei hoții.
Sunt cei ce au furat speranța
Iluzia că va fi bine
Dar a rămas doar cotoroanța
Și-un gând stingher pierdut în mine.
Renunț la viața paralelă
Celei ce va fi după moarte
Mă regăsesc stând în atelă
Și retrăind clipele toate.
Coșmar e traiul cel pierdut
Stropind osmotic soarele-n rafale
Ferice e un cuvânt mut
Ce-l port în locul minții sale.
Renunț dar la ea renunțarea
Doar de va fi să reîntorc
Amorul amăgirii ce dă starea
Pierdutelor senzații ce iau foc.