iubito, iată, noaptea-i pe sfîrșite
și zorile în păru-ți se desfac…
mai dorm în inimi doruri ostenite
ca ape tulburi ce-n străfunduri zac…

ne strîngem amintirile în palme,
ca lacrimi calde dintr-un plîns curat
ne dăruim săruturile calme
pe locul sacru care ne-a fost pat…

ne pregătim de-o nuntă ne-mplinită
chiar de-i tîrziu și clipele ne-au nins
în noi mai arde-o dragoste mocnită
chiar dacă-n ochi luminile s-au stins…

s-au risipit și neguri și furtună
orice durere-și află-n urmă leac
doar clopotul de nuntă gol răsună
în inimile noastre care tac…

toți își încep povestea cu o nuntă
și-apoi urmează calea… bună, rea…
un dans sublim ori o povară cruntă
noi ne sfîrșim povestea noastră-n ea…

efemeride tremură-n lumină
e ziua cea din urmă pentru noi…
ca ele vom pleca fără de vină
după nuntirea ce ne lasă goi…

efemeride zboară-n jur o sută
în dansul lor ne prindem goi și noi
e nunta lor… și nunta noastră mută
în care ne vom pierde amîndoi…