Să-mi scriu viața în vers alb târâtă prin noroaie,
Negreala acestei mocirle să-mi fie cerneala,
Găndurile mele pe hârtia de cristale lichide
Se înfașoară din ce in ce mai strâmte!

Sunteți zeci , poate chiar sute care le citiți
Și spuneți tot atât cât scriu.....nimic!
Rupt din fagurele meu de rășină mai fac câte o rimă
Privind la voi cum mă priviți condescendent!

Ca printr-o ploaie de vară treceți prin cuvinte,
Prin cuvintele mele sau printre ele,
Fără să vă pese nicidecum conținutul
Și totuși ele vă udă ca acea ploaie....

....ploaie de vară , adică.....nimic!