O clipă în pocal …


Și te-ai stins ușor maestre,
Cu durere ai pierit.
Iar a noastre țeluri-zestre,
Tot adânc au adormit.

Ne curtează falnic morții,
Cu-ale laurilor spini.
Căci am fost frumoșii sorții,
Peste glie și vecini.

Nu se-mpotrivește nimeni,
Vântul bate în aval,
Clipa luptă peste semeni,
Să păstreze un pocal.

Și se scurg în taină clipe,
Cu amar și dor de ducă,
Peste țara cu aripe,
Macinată de nalucă.

Mă-nfioară gânduri multe
Și-ale lacrimilor chin.
Căci răspunsurile-ți culte
Sunt, acum, postum declin.

Tu ești sus,
Noi suntem morți.
Iară țara a apus
Cu luceferi, printre sorți.


Roșu ... 15 iunie 2014