uneori
când se amestecă umbrele
ies din mine
un ochi
un colÈ› de suflet

mă privesc din copacul buimac
cum stau așa
rest pe leagănul ruginit de-o vreme

îmi pun palma gând la frunte și apropii depărtarea
tu îți ridici aripile pe vârfuri
să-ți prinzi păcatele toate din vânt
să nu le văd
să le înfigi cu ochii în pământ

te-împiedici însă
ca de linia vieții
..............
astăzi tac
voi face un trabuc din copacul acesta trist
și voi fuma pentru întâia oară
tu vei întoarce capul
din nou
ca și cum ai picta ultimul sfert de lună
.................
e noapte
cobor în mine
cu singura vrabie
care a supraviețuit

Ileana Popescu Bâldea
29 iunie 2014