și cum întotdeauna mă țineam de ceva
incapabil să
ascultam sfaturi
încropite dintr-un timp îndoit cu nerăbdare
privindu-mă
cu ochii tăi devreme ce
nu era nimic acolo
decât o oarecare hipnoză
tu îmi spuneai să păstrez liniștea
în cercul ei ticăitor
fin argintat
și cum întotdeauna doream să te îmbrac
dezbrăcându-te
în piele de zimbru
întrebai și tu dacă oricine
va vedea aceasta
dinaintea Lui așezat
după ce va fi împins acel ceva
la o parte
de mai multe ori
ca și cum ar fi fost jocul lui
mimând uitarea
dintr-o culoare a scenei
apăream și noi târguindu-ne pentru libertate