ÃŽmi mor ecourile-n drum,
Ruine de-amintiri și iască,
Născute din tăceri și scrum,
Sortite să nu mă găsească.

Îmi moare-n palmă mângâierea,
Când te ascunzi în altă viață,
Să nu-ți alin cu ea durerea,
Și teama lacrimei pe față.

Am să iau urma vieții tale,
Născându-mă din a ta coastă,
Și izvorând să curg la vale,
S-apun în marea-ți sufletească.

Aici să te străbat prin valuri,
Gustându-ți corpul tău cuminte,
Iar tu să mă săruți pe maluri,
Siren-a visurilor sfinte.