Născut sunt de o noapte
Și legănat de vise,
Hrănit cu negru-i lapte,
Și mângâierii aprinse.

Și am crescut noptatic,
ÃŽntr-ale lunii raze,
Ne-nduplecat, lunatic,
Printre-ale sale faze.

Și vestea mi se duse,
De mine, întuneric,
Din timpurile apuse,
ÃŽn Universul feeric.

Treceau codane stele,
Cu scânteieri pe gene,
Chemându-mă la ele,
Între dorinți obscene.

Dar visele-mi eterne,
Le alungau din cale,
Rănite de inferne,
Se afundau în jale.

Spre cer mureau oceane,
Și se nășteau în nori,
Căzând în picuri calme,
ÃŽn ploile de zori.

Iar eu, in poala nopții,
ÃŽi dam forma iubirii,
In visurile sorții,
Si chipul amăgirii.

Atunci, o rază a lunii,
Prin negrele-mi cortine
Îmi cere umbra mâinii,
Lumina sa-și iînchine.