Aș vrea, de tu mă vei lăsa
Și dragostea nu va fi-n doară
Să tot adorm în poala ta
Iar viața să-mi fie comoară.
Aș vrea, de tu vei asculta
Iar susurul va fi domol
Să mă aplec în poala ta
Iar clipa să rămână un discipol.
Aș vrea, de chiar s-ar mai putea
La răsărit, la prânz și miază-noapte
Să mă apropii doar de poala ta
Iar tu să îmi adormi tristele șoapte.
Aș vrea, de mai este și timp
Iar viața mă mai păsuiește
Să mă afund în poala ta
Să uit de tot ce mă neliniștește.
Aș vrea, de ea speranța încă mă oprește
Iar tot norocul este introspect
Să mă mai pripășesc în poala ta
Iar tu să mă cuprinzi orbește.
Aș vrea, dar parcă tot am vrut
Dar totdeauna ea dorința cere
Să stau mereu în poala ta
Iar tu Dumnezeire să îmi dai putere.
Epilog:
Am folosit un tu, se pare
Apropiat de mine-n suflet
Am vrut ca și în clipa ce dispare
Tu sa fii tu la mine-n pântec.
Acest mereu “tu” pentru mine
Este Tu-ul divin pe veci
Mă regăsesc mereu în Tine
Și caut pașii Tăi pe strâmtele poteci.