Nu e târziu, iubito, e luna sus pe cer
Până la miezul nopții mai e un sfert de ceas
Privesc pe geam în noapte la străzi pustii și sper
Speranța-n clipa asta, e tot ce mi-a rămas.

Èši-am scris mesaj pe Facebook. Apare necitit.
Probabil dormi, căci mâine te-așteaptă-o noua zi.
Mă-ntind pe pat, chem somnul, dar zac neliniștit
Căci tu vei fi departe când eu mă voi trezi.

Printr-o perdea de vise păstrate încă vii,
Cu ochii-nchiși, te caut și-aștept acel răspuns,
Nu e târziu, iubito, nici mâine dacă-mi scrii
O vorbă de la tine, m-ar alina de-ajuns.

Nu sunt bolnav... și totuși, mă doare tot ce simt,
Speranța-i o ruletă rusească-n tâmpla mea
Și-n mascarada asta, mă mint ca nu mă mint...
Când orice drum se-nfundă, ce șansă pot avea?

Pot să aștept, nu-mi pasă, oricum nu mă grăbesc
Am așteptat o viață și voi mai aștepta.
Când zalele inimii la tine mă gonesc,
Cum pot să-mi aflu locul lângă altcineva?

Dacă mi-ai pune aripi, aș lua și munții-n piept
Și-aș face-ntr-o secundă aproape din departe!
Nu e târziu, iubito, sute de ani s-aștept
Și-apoi să fiu cu tine, pentru eternitate!