Am presărat un curcubeu
În calea glasului tău lin
Ca semn că tu vei fi al meu
Gând de noblețe și preaplin.
Îmi regăsesc starea de bine
Alerg cu nostalgie-n suflet
Dar când privesc din nou spre tine
Eu nu mai văd al tău cel zâmbet.
Sunt calde clipele din somn
Ce se pogoară cu nesaț
Peste el trupul încă gol
Iar tu ești încă la al meu braț.
Prin ochii tăi privesc la mine
Și stânjeneala o absolv
De gândul că îmi e tot bine
De când citesc din cel ceaslov
ÃŽn care visele dispar
Și se destăinuie trecutul
E prea mult trist și prea mult har
Aș vrea să regăsesc tumultul
Pe care doar hoinarul hoÈ›
Ce duce visele departe
L-a prins când noaptea n-are soț
Și l-a trântit în zări deșarte.
Prin ochii tăi acum văd tot
Trecut, prezent și cam atât
Căci viitorul pare mort
Iar eu sunt tot posomorât.