Ce sunt eu în fața vremii?
O trestie plăpândă, gânditoare?
Pe care cei ce cred asemeni
O tot privesc cu largă admirare.
Ce sunt eu în fața vieții?
Destin ce trebuie adeverit?
Privind în armonia sorții
Cu tot trăitul cel ce-i netrăit.
Ce sunt eu în fața lumii?
De ea parcă ar ști ce este?
Sunt cel ce te privește anume
Și vrea a continua acea poveste
Pe care au tot dus-o ei părinții
Cu truda zilelor în șir
Având un singur gând măreții
C-am să mă-ntorc la capătul de fir.
Ce sunt eu în fața ta?
Chip ce aluneci peste timp?
Eu sunt istoria, tu viața mea
M-aplec spre tine, cu drag chip.
Ce sunt eu și ce am vrut să fiu?
Amestec de țărână și de cer?
De aer și de nor, de vânt
Dar câteodată și dram de mister
Amestecul de apă și de soare
De lună, stele și mai mult
De ultimul apus de soare
Dar plin de dragoste și de tumult.