Aici stăpân sunt numai eu,
Pe cerul veșnic plictisit,
Sunt eu și, poate, Dumnezeu
În jungla asta rătăcit.

Spre mine am clădit cărări,
De mă voi pierde într-o zi,
Ascuns în humă sau în mări,
Cu ochi-nchiși, mă voi găsi.

Cu fiecare vers cel scriu,
Se naște-n brazda mea adâncă,
Îngenuncheat în el să fiu,
Ori rugă sfântă, ori poruncă.

Când clopotele reci vor bate,
Pe slova mea de-acum albită,
Îmi cumpăr veșnicie-n rate
Și-o nemurire obosită.

În somn să mă ascund apoi,
ÃŽn mine fac din vis o cruce,
Să poată fi purtată-n doi,
Căci Dumnezeu cu mine-o duce.