Din memoria unei zi de vară,
Mi s-a șters zâmbetul tău,
Și-a-ncetat sufletul să doară,
Și-am uitat ce-i ăla rău.

Am alunecat din pat pe-o rază,
Ca să ajung printre aluni,
Și-am zâmbit pân' după-amiază,
Când îmi cântau la poartă alți juni.

Dar s-a-ntunecat și-a-nceput să plouă,
Eu m-am cuibărit sub o fereastră.E ploaia care ne plăcea doar nouă,
Cu aceeași liniște măiastră.

În memoria unei zi de vară,
Mi-am amintit de zâmbetul tău,
Dar a-ncetat sufletul să doară,
Și nu mai știu ce-i ăla rău.