Senin și aromat
Cu un miros de toamnă,
Tu ai știut de la-nceput
Cum să-mi vorbești seară de seară.
M-ai alintat cu gingășie
Ți-apropiai degetele fine,
De pleoapele-mi senine.
Prețios mi-ai fost tu, suflet
Vreau să te revăd din nou,
Atât de mândră te-am crezut
Și nu mai am în dar decât un dor.
Grele-s ale noastre priviri ce înainte,
Își fluturau amorul, acum doar necuvinte.
Te-aș strânge atent de mâină
Puțin câte puțin, domol, agale,
Ți-aș mai șopti: ”Alină-mă!”
Să-ți mângâi părul moale
Să am în gând mereu
Surâsul tău senin
Să fim doar tu și eu...