Îmbrățișezi copaci
te rogi la crengi
adori liniștea ce desenează nervura frunzelor
femei cu irisul verde îți caută vechile taine

din rânduri ești împins înafară
un altul locul tău însușindu-și -l
crucea e tot mai uitata
între linii alinierea
iar
nu-ți mai plivești adevărul
nu te ajută picioarele mâinile
s-a izbit de tine o pasăre