mi-ai zis doar mijlocul prins în ștergar
la medic ca-n fața iubitei nu-i loc de rușine
sobră cu părul în coc și trupul ascuns
de albul halat fermă stăpâneai aerul
punând zid între mine și tine

de la ce nu mai contează eram chinuit de un junghi
fier ascuțit înfipt în spate-ntre coaste
întinde-te
în surdină cânta Debussy
și-un joc de lumini mătura draperiile trase

pe mușamaua rece a patului tare întins
cu fața în jos așteptam mâinile tale
au venit ca o ploaie moale și caldă
aici m-ai întrebat apăsând punct dureros
da am gemut și-a-nceput sarabanda

marii mușchi dorsali de sus până jos
mângâiați ciupiți trași cu cantul palmei loviți
nu mai știau ce să facă se-nchirceau tremurau
indeciși să se contracte sau nu dar
ușor ușor au început să le placă

merită îmi ziceam tatiful cu tot piperul
și-ardeiul din el când te-am auzit
mai ții minte cândva m-ai vrut
crai bătrân nu ți-a mers ai ajuns pe mâinile mele
și mâinile-ți coborau de la ceafă în jos
până aicea ți-a fost asta te strânge de gât

alarmă falsă sternocleidomastoidienii palpați
ghiontiți și frecați sub largi unduiri amețiți
s-au destins ca-n letargică transă
o stare de bine somnolent percepeam masajul
și vorbele tale cu creieru-n ceață
ca pământul la trezirea din zori
mă masai vorbeai și râdeai cu capul pe-o parte
în nări îmi veneau urme de fum din mustață

te-ai oprit pe măsuța din câmpul meu vizual
ai pus spelca apoi pe spinare-am simțit
trecând ca o boare plăcut atingându-mă părul tău
îți place e bine ai șoptit înfiorat
mi-am strâns degetele-n palme hâ hâ

apoi unghia ta a început febril să caute un ceva
pe sub omoplat s-a oprit a presat până-n cumpănă
de durere și s-a rotit
păr de-aș fi avut pe spinare s-ar fi zburlit
și marea cea moartă-a prins valuri
ceva undeva a zvâcnit
întoarce-te
m-am întors cu prosopul săltat de rușinea cea mare...

atât e de spus
luminile măturau draperiile trase
și ce frumos cânta Debussy...

ps cică ședința-i în mai multe etape
e vară dumnezeu știe câte-or mai fi...