tărâm al fericirii infinite
albastrul ți s-a scufundat în negru
furtuni de nisip sunt azi visele
ce-n curcubeu îți poleiau oglinda
ce s-a ales de algele iubirii
cu care talazurile tale înspumate
îmi ispiteau în fiecare zi rechinii
unde s-au dus pescărușii
ce-mi ciuguleau inocența din palme
pustiul îți mușcă din țărmuri
și scorpioni ți-au otrăvit coralii
a putrezit corabia speranței
și cactuși sângerează în adâncuri
biet matelot pe nesfârșita odisee
am obosit să-ți cercetez lumina
în sacrul manuscriselor secrete
două iordane sărate mi-e privirea
cu care-mi sap drumul către tine
marea mea moartă