ÃŽn sufletul de poet
a mai căzut un pod
care mă lega de ceilalți
s-a mai spart o oglindă
în care îmi reflectam umbra
s-a mai stârnit o furtună
așezând dezordinea și haosul
peste o ordine aparentă
s-a mai întins un gând negru
s-a mai decapitat un ideal
refuzat de divin
în sufletul de poet
am pus marea într-un desen
pentru a o putea tăia
cu foarfeca
și ceea ce nu se vede
l-am vopsit
pentru a deveni vizibil

ÃŽn poezia proprie
locuiește un poet alături de umbră
mă întreb dacă eu sunt
poetul sau umbra.

***

O poezie
cochetând cu valoarea
nu e construită
din gânduri precare
ci din fecunditatea și fertilitatea
gândurilor
specializate în domeniul poetic
ea curge
ca un fluviu lung, cu meandre
ca o dragoste
de pe o planetă a iubirii
căutându-și
sursa și finalitatea
nu este liniștită, nici calmă
căci tăcerea
este devastată de cavalcada
cailor cu coame de comete
devastând și iubirea
prin refuzul unei fecioare
de a deveni prințesă
cu piele palpabilă de femeie

Poezia și iubirea
se despart în punctul
definind fidelitatea
căci una e fidelă (poezia)
iar alta infidelă (iubirea).