boală fatală acest dor de tine
îngălbenește ziua-n pomul vieții
și tragic stafidiește-n ram iubirea
incurabil de neștiute vine
amaru-mi plânge-n ceașca dimineții
doamne abia de mă mai țin cu firea

îmi țiuie eternitatea-n urechi
și-aud cum implacabil clepsidra
tot macină nisipul din oase
ce tare mă dor secundele vechi
mărfar bătrân ce și-a pierdut gara
mă cerne rugina pe șine roase

cuc blestemat ce-mi cânt nefericirea
pe creanga singurătății goale
te chem emoție cu glasul spaimei
în mare să ne stingem amăgirea
și posedați de-aroma ființei tale
să ne-mbătăm cu-amurgul toamnei