aș vrea să râd cu tine floare friguroasă în zilele ploioase
e timp sens de aspirator către meditație celestă
toamna e viață a rodiilor, e ca o prelungire a celorlalte anotimpuri
bat la poarta anotimpului și vocea de zare îmi spune că dacă vreau să intru
lângă marginea lui să iubesc până simt fluturi în stomac înlănțuire a hranei de care are nevoie
și care se găsește în primăvară pe care nu o poate întâlni
deci te ridic pe tine sus pe geana unui nor unde nu am urcat nici o femeie
cred că soarele este scânteia care se reflectă acum de pe un strugure de masă