doamne
numai tu știi ce faci
când ne faci

cu o mână ne dai
și noi habar n-avem
cât suntem dăruiți
atotputernici geniali talentați
crezându-ne
ne fudulim în oglinda vieții
și facem numai prostii
că deranjem cu noi
și cerul și pământul
joc de bufoni
de care din umbră
stăpânul își râde în hohot

cu o mână ne iei
ce ni-e mai drag
pofta agoniseala strălucirea
puterea și mintea iubirea
că biete rămășițe ne e și frică
și rușine de oglinda
în care-odinioară ne-admiram
ori chiar să mai trăim
într-un final ne ștergi
până și numele de pe cruce

doamne
când ne iei unde ne duci
când ne dai... cui ne dai