Lui E. Ivanov

Când, pătrunzând în lumea mare,
Tu cauți armonii, tânjind,
Când în ungher privind tresare
Ființa-ți, moartea așteptând;

Când ura, dragostea ori boala
Îți sunt trăirile firești,
Cu a norocului beteală
Mă crede, poți să te mândrești.

Dar când nici dorul, nici tristețea
Ființa nu-ți mai răscolesc
Când, de un sânge bătrânesc
Ți-e întinată frumusețea,

Atunci prădat ești de-al tău har:
Solie moartea-ți va trimite,
Iar viața, fără de ispite,
Încetini-va pașii doar.

martie 1909

Traducerea M. Djentemirov și M. Calmicu
Din volumul Versuri alese 1956