Ea crede cu tărie că sufletul ei poate fi liber.
Sufletul ei se aseamănă cu pasărea furtunar,
Ea își închipuie că această cale de eliberare există.

Privirea ochilor ei albaștri abia poate masca
O furtună spirituală internă, aproape insuportabilă.
Dragostea ei interzisă lasă urme, care devin

Riduri umede pe fața ei ce nu exprimă nimic.
Ea își fumează, în tăcere, aproape toate decepțiile.
Decepțiile îi penetrează profund spiritul- devin gloanțe.

În turnul ei de fildeș, toate visele ei sunt înghețate
La picioarele Zeiței Fortuna printre trandafiri albaștri-
Acei trandafiri plini de echimoze și contuzii.

Gândul ei caută extremele logice și logica extremelor.