ÃŽmi place-n nalte catedrale,
Cu sufletu-mpăcat, sfios,
Să intru-n corurile care
Înalță cânturi lui Hristos.
Ma tem de sufletu-mi fățarnic
Și pe cât de bine-ascund
Demonic chipul meu, sălbatic
Aici, sub scutu-mi-acesta sfânt.
În ruga mea evlavioasă
Cer ajutor lui Dumnezeu,
Dar simt de sub sperjura mască
Cum râde-al doilea chip al meu.
Și-atunci fățarnica-mi tristețe,
În palidele pâlpâiri,
Încet, pe cel-cu-două-fețe
ÃŽl readuce-n amintiri.
Și - iată- au tăcut cei care
Cântau în cor și au fugit...
ÃŽmi place-n nalte catedrale
Sfios să intru, liniștit.

8 aprilie 1902


Traducerea Emil Iordache.
Volumul '''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''