în fiecare zi deschid o ușă
demolez orașele care și-au mistuit fără chibzuință văzduhurile
buzunarul stâng al inimii a-nghițit toate curcubeiele
și încă se mai încape culoare
extensibile degetele desenează galaxii sub pleoapă și combină subtil nuanțe
apele trupurilor fac dragoste ardent supernove cusute în carne
experiment divin
sau joc de umbre oamenii vor fi mister
ce nu se umple nicicând
urzeala cosmică brodează abisuri sub iris
ca un truc magic
în piatră dăltuiește apăsat pulsații să se știe fiecare se poate infinit
doar voința îngenunchează oarbă în gravitație
și bate mătănii iluziei
marginea serii ne lipește de unghii steluțe sidefii
cealaltă emisferă a sorții (în care spiritul își spală candorile-n flăcări)
e mai ofertantă
întotdeauna sub mască
ocup teritorii în care doar eu și îngerii stau la șuetă
și adaug coaste violete spațiului

fiecare unu din mine e ispitit
carnea trădată ascute paloș de ruguri
să mă sărute
dulcele de pe falangele clipei
spovedește întunericul primordial bulbul privirii
crapă în mine zori fantastici

un alt eu întinde mâna pod spre taina ce știe
a toate codarea
prezentul de mâine decopertează lumina

ca o pâine de împărtășanie Dumnezeu se rumenește
în mine