Paradoxul alergării
de la atom
până la planetă
totul aleargă încontinuu
numai omul
merge puțin
și obosește mult
deși are o greutate imensă
planeta nu obosește deloc
viteza ei
depășește viteza
avioanelor supersonice

Paradoxul omului leneÈ™
în noi totul aleargă
eurile aleargă
în jurul sinelui
sinele aleargă
pentru a-și găsi centrul
stările se deplasează
de la una la alta
gândurile aleargă
în jurul ideilor
pentru a le prinde
și fecunda
sângele aleargă prin vene
emoțiile cresc, descresc
aleargă sinusoidal războindu-se cu calmul
numai omul stă
pe când viața aleargă prin el, peste el, sub el, în jurul lui.

***

Paradoxul omului activ
este atât de activ
încât dinamicitatea
a depășit cota de inundație
și s-a revărsat
din matca sufletului
trece dintr-o activitate
în alta
așa cum un om labil psihic
trece dintr-o stare
în alta
și atunci când se așază
pe pat
letargia și nemișcarea
i se par a veni din rai

Paradoxul omului obiectiv
verosimilitatea
i se pare atât de firească
ca făcând parte din viața noastră
încât își micșorează până la un punct
conștiința
fiindcă nu are nevoie de ea
când întâlnește minciuna
i se pare o aberație și o anomalie
o izolează într-un perimetru electrificat
cu adevăruri electrice
aprinzând becurile în mințile oamenilor
este atât de obiectiv, încât cercetează subiectivitatea.