să-mi amintesc repetițiile care au stat la baza
transformării mele într-un bărbat demn
să adune patul după somnul tău
nesperat de mult

ceea ce știu este că în fiecare dimineață după dragoste
îmi găseam poemele atent selecționate
numerotate și așezate în turnuri de hârtie
de o parte și de alta
a întunericului din cameră
în fiecare dimineață exclusiv îmi pecetluiai mâinile
mă sărutai carnivor pe frunte și părăseai încăperea
lăsându-mă singur printre lucruri
și întotdeauna deschideam ochii când auzeam asta
mă ridicam brusc în capul oaselor
iar sărutul tău aluneca prin piele
cădea la podea peste picioarele mele desculțe
acoperindu-le într-un fel
de frig

apoi umblam așa prin toată ziua încăperii
citeam și reciteam noaptea pe hârtie
construiam și deconstruiam înălțimea poemelor ridicate de tine
până când bezna se răzvrătea din nou
se prăbușea cu insistență în cameră
și mă obliga să revin în pat
să te aștept cu ochii închiși
cum răsucești cheia
deschizi ușa și năvălești înăuntru printre lucruri
ajungi deasupra trupului meu care doarme
îți lași încă o dată sarutul carnivor pe frunte
ridici cearșaful atât de mult până îl acoperi
apoi mergi să speli vasele
să rearanjezi în sus poemele
și la sfârșit de tot să te încumeți să suni pe cineva
nu știu pe cine
chiar dacă te-am auzit spunând
să știți că în locul acesta unde sunt
s-a întâmplat
o moarte