CE CAUÈšI


Ce cauți tu în versurile mele,
dacă nu ai călcat măcar aproape
de straniile potecile înpulberate și pe sub norii
care nu mi-au vrut respirația, parte din ei?
Singur mi-am îngropat și dezgropat în mine
pielea arsă de viață,
mumificată în cuvinte învinse de senzații
din talciocul existențial,
unde chiar eu eram exponat de vânzare altora,
ascuns sub haina unor versuri asezonate
anotimpurilor botoase care m-au mestecat.
În spatele meu, cortina fatalității,
în față aplauzele absurdului
pentru tăcerea nudă scrisă în versuri
să excite falsitatea adulată de epocă.
Nu fotoliilor pentru funduri simandicoase
mi-am risipit riscurile sincerității,
când m-am hârjonit cu adevărul toxic,
partener real și candid al minutelor obscene,
și nici fălcilor încleștate de legimitatea
judecăților mimetice,
ci pentru tine cu sânge vibrat de haos ,
gata să înnobilezi așteptarea lacomă de alte victime
ca mine.