am tot măturat granițe
ca să-i simt mai aproape
și pe ea
suflete îți trebuie un pisc
zboară spre peșteri de munte
din calcar deoarece e pufos
și mănâncă proprietăți de mâncare
așa cum eu îți mănânc din palmă apa
primadone ce ascultă cu sufletul
resping cu mintea
dar culeg afine ca un rinichi
ce înalță un zid
pe care îi pun să producă secreții
de ceva nou, frumos, curat
am tot măturat ceea ce îi desparte pe alții
întâmplarea
ea